Potrivit articolului 211 din Codul Penal al Romaniei, tilharia este definita ca "furtul savirsit prin intrebuintare de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea". Deci, chiar daca furtul si violenta sint fapte incriminate separat, atunci cind violenta sau amenintarea au fost folosite pentru savirsirea furtului sau au urmat acestuia, intre ele exista o strinsa legatura, alcatuind o unitate infractionala numita tilharie. Faptuitorul urmareste, in principal, savirsirea furtului, violenta sau amenintarea neconstituind decit un mijloc pentru realizarea acestui scop. Din acest motiv, desi aduce atingere si relatiilor sociale referitoare la viata, integritatea corporala sau libertatea persoanei, tilharia a fost inclusa in categoria infractiunilor contra patrimoniului si nu in cea a infractiunilor contra persoanei. Furtul reprezinta partea principala a unei tilharii, iar partea secundara poate fi intrebuintarea de violente, folosirea de amenintari, punerea victimei in stare de inconstienta sau aducerea ei in neputinta de aparare. Cele mai multe tilharii se infaptuiesc prin exercitarea violentei, dar prima conditie care se pune este ca aceasta sa fie exercitata asupra persoanei. Daca violenta se exercita asupra bunurilor, fapta constituie un furt si nu o tilharie, dar in anumite conditii aceasta poate fi considerata si ca o amenintare. Amenintarea consta in orice act prin care se realizeaza o constringere morala a persoanei. Faptasul, amenintind victima, o pune in situatia de a nu mai putea lua hotariri sau intreprinde actiuni in vederea apararii bunului. Privitor la punerea victimei in stare de inconstienta, acest lucru presupu