Hrana si banii pentru tigari si bronz se obtin din cersit. pentru o haina sau o pereche de incaltaminte, copiii se transforma in paznici de noapte ai magazinelor din Tiglina I. fiecare dintre ei, fara exceptie, considera ca e mai bine pe strada decit acasa Copiii strazii sint, fara exceptie, orfani sau provin din familii dezorganizate, cu parinti alcoolici. Denumiti generic "aurolaci", fie ca sufla sau nu in punga cu bronz, ei pot fi intilniti in gara, in statiile de autobuz, in baruri sau in gurile de canalizare ce le tin loc de camin. In Galati "cartierul general" al micilor boschetari e situat in apropierea statiei de autobuz din Tiglina I. In acest loc se aduna, dupa o zi intreaga de cersit, 15-20 de copii, toti avind pungile de "Aurolac" bine ascunse in buzunare. Liderul de necontestat al grupului este Ion Alecu de 17 ani, care ne-a declarat plin de mindrie: "Sint cel mai vechi boschetar de aici. Am plecat de acasa din 1989, de cind a murit tata. Mama mi-a spus atunci sa ma duc unde vreau, pentru ca nu mai avea ce sa-mi dea de mincare. M-am obisnuit cu viata de pe strazi si acum sint fericit". Cei mai multi dintre ei spun ca au fugit de acasa din cauza parintilor. "Am doua luni de cind stau pe strada. Mama si tata ma puneau sa le cistig bani pentru vodca. Dupa ce se imbatau, ma luau la bataie. N-am mai suportat si am fugit", ne marturisea Vasile I. de 13 ani. Lipsa unui suport familial, a unei locuinte, bataile indurate de la proprii parinti i-au determinat pe acesti copii sa aleaga strada ca loc de refugiu. De altfel, Florin Munteanu de 13 ani, ne-a spus cu amaraciune:"Sintem sase frati si stam intr-o singura camera. Mama matura pe strazi iar tata a fost de doua ori in coma din cauza bauturii. Daca mai stateam acasa, muream de foame". "Mincam ce ne dau vinzatorii din piata" Pentru aurolaci, prima grija o constituie procurarea hranei. La ivirea zorilor, ei se in