Romania si-a exprimat de nenumarate ori interesul in a obtine macar o parte din renumitul drum al petrolului din Marea Caspica spre Europa. Cu toate ca pentru atingerea acestui deziderat s-au implicat mai toate forurile decizionale din Romania, pornind de la Presedintie si incheind cu diferitele organisme non-guvernamentale ce reprezinta interesele unor grupari de oameni de afaceri, o stire esentiala pentru acest proces a trecut ca un fapt divers pentru toti cei interesati. Saptamina trecuta, tarile din zona Marii Caspice au cazut de acord asupra modului in care va fi impartita platforma continentala a Marii Caspice pentru exploatarea petrolului din zona. Dupa indelungi negocieri intre tarile din fostul spatiu sovietic si Iran s-a deschis practic robinetul petrolului caspic pentru conducta ce-l va transporta spre Europa. Evenimentul, cosiderat unul de importanta maxima pentru economia mondiala, a fost tratat ca atare in Occident, unde numeroase posturi de televiziune si ziare si-au scotocit arhivele pentru a prezenta cit mai multe amanunte despre tarile care in curind vor rivaliza cu Arabia Saudita, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite. Considerate pete albe aflate la granita dintre Europa si Asia, Georgia, Armenia si Azerbaidjan - state care nu fac inca parte din clubul select al tarilor exportatoare de petrol, dar care, cu rezervele pe care le poseda, vor recupera rapid terenul pierdut - au devenit brusc interesante si din alte motive decit din stirile in care erau mentionate ca tari cu serioase conflicte interne. De ce s-ar focaliza interesul asupra acestor tari, cind in regiune mai sint doi competitori cu sanse cel putin egale cu aceste tari: Rusia si Iran? Dintr-un motiv cit se poate de banal: aceste doua state sint binecunoscute pe piata mondiala a petrolului si modul in care reactioneaza nu mai reprezinta nici o surpriza pentru tarile occidentale. Privind spre har