Ca sintem o natiune minora la scara mondiala, e o realitate incontestabila. O recunosc si nationalistii nostri de geniu, Noica si Cioran, si o simtim si noi, azi, cu asupra de masura. A fi minor nu e nici o calitate, nici un defect. E o realitate obiectiva. Intotdeauna vor exista natiuni, comunitati sau entitati colective minore si altele majore. Sa luam exemplul evreilor. Aproape doua mii de ani au fost "cea mai minora minoritate" din cite stim noi pina acum. Neavind un stat al lor, nu gaseai nici o palma de pamint locuita de oameni organizati intr-un fel sau altul in care evreii sa fi fost majoritari. Cu toate acestea, nu numai ca n-au disparut, dar au devenit si una dintre natiunile cele mai puternice din lume. De unde rezulta ca a fi minoritar nu e o fatalitate. Nu stim cum au reusit evreii aceasta performanta. Explicatiile conspirationiste ne lasa rece. Stim insa, alaturi de altii, ca evreii nu s-au comportat niciodata ca minoritari, in sensul in care a fi minoritar devine o stare de spirit. Sa luam ca exemplu tiganii, la fel de minoritari ca si evreii. Ei sint, din acest punct de vedere, exact opusul evreilor. Starea lor de spirit, cea care le dicteaza comportamentul, e cea de minoritar perpetuu. Prin ce difera, practic, cele doua moduri de a fi minoritar? E diferenta dintre a cistiga si a cersi. Desi pare ca si unii si altii stiu sa cistige, diferenta e enorma. Tiganul cistiga situindu-se in postura de perdant, de oropsit al sortii si de dependent de vointa celorlalti, in timp ce evreul cistiga facindu-te sa-l simti egalul tau, cu regulile tale de joc si cu consimtamintul tau pe deplin asumat. Tiganul iti cere in timp ce evreul iti ofera. Tiganul iti forteaza sentimentele in timp ce evreul in forteaza ratiunea, obligindu-te sa-i faci fata. Aici e diferenta dintre a cersi si a cistiga. De multi ani, noi, romanii, ne comportam ca tiganii. Cersim, e drept ca o fa