Conflictul dintre PNTCD si PD, principalele partide din arcul guvernamental, a ajuns, se pare, in epoca loviturilor directe. Trecind peste hartuielile cotidiene, care nu afectau liniile generale ale echilibrului guvernamental si eventual, al intereselor de partid, se pare ca taranistii au trecut la o ofensiva directa, atacind direct zonele sale de intereres. De aceea, schimbarile operate recent la Regia Nationala a Padurilor ar putea fi semnul noi strategii politice a PNTCD, care pare a da semne ca intentioneaza sa obtina, cu orice pret, controlul politic al resurselor economice ce se pot constitui in suport al celebrului principiu restitutio in integrum. De aceea, demiterea democratului Cahnita, din functia de director al RMN se poate incadra in strategia taranistilor. Acestia par a uita, insa, ca, singur, PNTCD nu poate face nimic in sensul restituirii proprietatilor si implicit a padurilor, fara modificarea Legii fondului funciar. Iar aici, PD are un rol decisiv, pe care taranistii nu-l pot ignora. Sau, ar putea fi o masura perfect normala. Argumentele de ordin politic, in cazul demiterii Cahnita, ar trebui sa fie nule. Aceasta, pentru ca o astfel de intemeiere a masurii nu poate decit sa tensioneze inutil relatiile dintre PD si PNTCD, principalele partide din arcul guvernamental. Iar, in orizontul intentiilor taraniste, de a retroceda padurile fostilor proprietari schimbarea directorului PD de la Paduri ar fi de asemenea inutila, intrucit in absenta legilor car sa reglementze aceasta, aproape ca nu conteaza cine este sef peste RMN. Mai mult, este foarte probabil ca democratii sa devina adverari si mai inversunati ai respectivei restituiri. Pentru a justifica demitera fostului director, taranistii se sprijina, acum, pe rapoartele Curtii de Conturi, care par a confirma justetea deciziei lui Tomescu. Astfel, acesta poate aduce, in apararea sa, criteriul competentei