Despre diversele tipuri de reforme în cercetare

Am citit cu un interes justificat Dilema dedicată "dilemelor" cercetării şi am constatat că multe dintre punctele de vedere sînt în curioasă (oare?) analogie cu cele despre reforma economică. Cînd se vorbeşte despre aceasta din urmă, de regulă se subliniază două probleme (a) lipsa banilor; (b) situaţia de criză. Tonul general este că dacă se rezolvă problema (a) atunci, în mod logic, se va rezolva şi problema (b). Totul este spus cu diverse grade de sinceritate şi demogogie (nu pot să uit cazul unui prim-ministru post-revoluţionar care a subliniat punctul (a) de mai sus întorcîndu-şi buzunarele pe dos, spre deliciul unor gură-cască din mulţime). Ce este de remarcat în acest raţionament este natura sa "marxistă" şi "materialist-dialectică". Lumea "obiectelor fizice" a "bunurilor materiale", este cea care trebuie îndreptată şi apoi totul se rezolvă cam de la sine. Acest tip de raţionament pare să ignore (din varii motive) o întreagă şcoală de gîndire care leagă succesele societăţii de tip liberal, bazată pe competiţie şi capital, de aspecte de ordin moral, cum ar fi etica protestantă. Chiar ţări din zona catolică au unele dificultăţi în a adopta modelul capitalismului anglo-saxon. Cu alte cuvinte, se afirmă că ceea ce a generat capitalismul a fost o etică bazată pe onestitate, bună credinţă, preţuirea lucrului bine făcut, şi de ce nu, punctualitate, politeţe, respectarea cuvîntului dat, maniera civilizată de a ne asculta unul pe altul şi a ne contrazice etc. Numai teoriile marxiste afirmă că în Apus capitalismul s-a dezvoltat pentru că au existat bani din exploatarea coloniilor! În concluzie, termenii ecuaţiei ar trebui răsturnaţi: pentru a avea capitalism trebuie să avem mai întîi o morală pe măsură deoarece ideile sînt cele care pun în mişcare societatea umană şi nu banii!

Fără a minimiza cu t