Aproape pe nesimtite, presa ignorindu-l de mult timp aproape cu desavirsire, Ion Iliescu a iesit de citeva zile la bataie. Nas fin, de politician innascut, desi pentru o Romanie care nu mai exista, Iliescu simte miros de cadavru. Pentru el ceea ce se intimpla de citeva luni incoace in Romania trebuie sa reprezinte cam ceea ce a fost, desi pe alte coordonate, ultimii ani ai regimului Ceausescu. Adica inceputul sfirsitului unei puteri care l-a aruncat pentru o vreme in neagra uitare. Evident nemeritat. Pentru Iliescu liberalii si taranistii au redevenit ceea ce erau in ochii si mintea aceluiasi prin anii '40. Adica "paraziti si capuse care ar trebui eliminate din viata politica". Afirmatia a fost facuta zilele trecute la Roman in fata unui public destul de numeros. Comparatia cu anii '40 si chiar cu decembrie '89 e totusi lipsita de semnificatie. Datele sint altele, Romania nu mai poate fi ce-a fost si nici macar mai mult decit atit si Iliescu o stie prea bine. Dar mijloacele de lupta ramin valabile: desfiintarea adversarului, fizica atunci, verbala si propagandistica acum prin plasarea simbolica a acestuia in afara conditiei umane. Acolo unde discutia, comunicarea, dialogul si confruntarea democratica sint inlocuite de injurie si bita. De unde aceasta resuscitare aparent brusca a confruntarii triviale si exclusiviste careia ii da curs fostul presedinte al tarii? Poate fi pusa ea doar pe baza unei "scapari" de caracter si de temperament cu care Iliescu ne-a obisnuit de-a lungul anilor cind se afla la putere? O fi Iliescu atit de stresat incit nu-si mai poate controla instinctele? Explicatiile de acest gen, desi verosimile, nu par suficiente si nici macar foarte importante. De aproape doi ani Iliescu se afla in Opozitie. De aproape doi ani, cu exceptia crizei declansate in PDSR de grupul Melescanu - Boda, nimeni nu-l mai deranjeaza cu nimic pe Ion Iliescu si partidul pe