La Fieni, FCM Poli a plecat hotarita sa cistige. Aceasta orientare a transparut nu numai din declaratiile fara echivoc ale conducerii tehnico-administrative ci si din modul in care au fost postati pe teren fotbalistii ieseni. Formula cistigatoare de acasa din etapa precedenta a fost pastrata, iesenii fortind golul cu nu mai putin de patru jucatori eminamente ofensivi, Dobrea, Cojocaru, Stancu si Matinca. In atare conditii, Cotan a fost singurul jucator din liniile avansate care a jucat ceva mai defenisv el indeplinind rolul inchizatorului. In aparare s-a jucat cu obisnuita formula de cinci jucatori, alaturi de tripleta de aparrtori centrali, fundasii laterali Grigorie si Cantea avind si sarcini ofensive pe benzi. Din pacate, dupa o prima repriza satisfacatoare in care doar ezitarea lui Cimpeanu de la golul doi a facut ca egalitatea sa nu fie consemnata la pauza, in repriza doua carentele vazute si in prima parte au iesit si mai mult la iveala. Echipa a parut rupta, faptul ca singurele ocazii clare au aparut ca urmare a unor faze fixe spunind totul despre inspiratia ofensivei iesene. Si cum si in aparare lucrurile nu au fost roze, golurile primindu-se cu mare usurinta iar intercalarile jucatorilor din linia a doua a gazdelor semanind de fiecare data panica, soarta meciului nu putea fi alta. Astfel, Cimentul a cistigat fara drept de apel in fata unei echipe de nerecunoscut. Daca la Alexandria s-a considerat a fi un accident, acest nou esec in fata unei nou-promovate ridica semne de intrebare asupra capacitatii actuale a iesenilor de a invinge in deplasare, o conditie absolut necesara plecarii in cursa pentru promovare. Lipsa de incredere in fortele proprii, teama evidenta a unor jucatori de a nu gresi si de aici jocul cu frica a acestora, framintarile care exista la club nu pot insa sa aiba alta rezultanta decit evolutii dezamagitoare. De aceea cred ca cineva trebuie s