Traian T. Cosovei. 'Eu scriu despre mine. Despre visele mele, despre neimplinirile mele. Scriu unul si acelasi poem'. Te uiti la el si-ti dai seama ca poetul acesta nu imbatraneste orice ar face, ci anii care se adauga ii intineresc obrazul si aprind in strafundurile privirii sale albastre, stralucir...
Traian T. Cosovei
'Eu scriu despre mine. Despre visele mele, despre neimplinirile mele. Scriu unul si acelasi poem'
Te uiti la el si-ti dai seama ca poetul acesta nu imbatraneste orice ar face, ci anii care se adauga ii intineresc obrazul si aprind in strafundurile privirii sale albastre, stralucirea ochilor de copil. Te uiti la el si realizezi ca ai in fata un pusti de 12 ani - asa il arata obrazul si asa ii este spiritul - un copil mare, rasfatat, teribilist, cu crize de personalitate, cu nelinisti permanente, bantuit de angoase sau plin de exuberanta. El tipa, striga, face zgomot, arunca sageti, bate in tobe, poate il va auzi cineva. Dar lucrul cel mai important este ca Traian T. Cosovei nu a tradat niciodata poezia, cu atat mai mult in vremurile tulburi pe care le traim: sta toata ziua la biroul lui, inconjurat de obiecte de arta bizare, si bate, cu doua degete, la masina de scris, veche de aproape 40 de ani, pe care i-a daruit-o tatal sau, si la care a scris 16 carti (14 de poezie, 2 de critica literara). Cand e foarte suparat sau, dimpotriva, cand o poezie ii iese in cuvinte asa cum a vazut-o el in spatiile pe care le bantuie duhul sau poetic, atunci loveste puternic cu pumnul peretele din spatele biroului sau. Acela este peretele sau de bucurie si de tristete.Un sangvin cu incursiuni in coleric, jumatate zeu, jumatate centaur, s-a vazut ca e Sagetator inca din copilarie, de cand spargea cu pietre geamurile vecinilor.
- Traian T. Cosovei, o sa va rog, pentru inceput, sa aruncati o privire peste umar, inapoi, in copila
