Intalnire la capatul tarii
O iesire din Bucuresti seamana tot mai mult cu o calatorie in strainatate. O calatorie intr-un Occident romanesc. Cu cat mai departe, cu atat mai convingator. Ia-o, cititorule, pe firul de drum care duce, de pilda, spre nordul tarii. Vei descoperi o Romanie necunoscuta, o Romanie bogata si dumnezeiesc de normala, care nu exista nici in ziare, nici in emisiunile de la radio si de la televizor, nici in discursurile politice. Alta tara decat aceea despre care se scrie si se vorbeste, pocita si saracita, populata eminamente de talhari si de hoti, de criminali si de bestii, condusa de trantori incapabili si ticalosi. Inhibat de atatea clisee apocaliptice, ajungi pur si simplu sa strigi de entuziasm si mirare, cand treci cu masina prin orasele stralucitoare de curatenie din nordul Moldovei (si nu mahalale imputite), pe sub coridoarele de arbori matusalemici, neatinsi nici macar cu o floare, pe langa parcurile imperiale si prin cartierele vechi in care nu s-a clintit nimic. Occident! Radautiul este o capitala occidentala, cu strazile lui drepte si luminoase, cu trecatorii lui frumosi si civilizati. Seninul bucovinean, calmul, blajinatatea, beatitudinea, ospitalitatea fantastica a celor pe care ii intalnesti par cel putin de poveste. Nu le-a mancat capcaunul tranzitiei?, ca parca asa se spunea!
Nu exista bucurie mai mare decat sa vezi cat de intoarsa pe fata este adevarata imagine a tarii, fata de ceea ce se scrie la Bucuresti. Dar nici durere mai mare decat sa constati ce prapastie s-a cascat intre puterea politica a tarii si tara. Acolo, in Bucovina, rostul omenesc continua sa existe si fara centru. Bucovinenii nu mai au nevoie de capitala. Habar n-au ce se intampla la Bucuresti. Nordul tarii s-a federalizat intre granite. Bogati - fiindca nu li s-au luat niciodata pamanturile, harnici - fiindca munca lor are rost, cinstiti - fii
