Gaina bunicii-bunicii. Uneori, bunica ne povestea despre bunica ei, o femeie energica, cu nume curat romanesc de Cojocaru, ce locuia in Chisinaul ocupat de taristi, in jurul anului 1880. Bunica-bunicii purta corset, rochie lunga ampla, cu maneci bufante, cu talie stransa si gat inalt, terminat cu un...

Gaina bunicii-bunicii

Uneori, bunica ne povestea despre bunica ei, o femeie energica, cu nume curat romanesc de Cojocaru, ce locuia in Chisinaul ocupat de taristi, in jurul anului 1880. Bunica-bunicii purta corset, rochie lunga ampla, cu maneci bufante, cu talie stransa si gat inalt, terminat cu un volanas pana aproape de barbie, parul ridicat intr-un conci prins cu pieptene si botine cu nasturei incheiati lateral. Avea privirea aspra si inima calda.

In epoca aceea, femeile din mica burghezie erau aproape toate casnice, aveau grija de copii si gospodarie, mergeau la piata cu un cos frumos, in care rosiile si fructele nu se zdrobeau. Taranii, mai ales cei din Hancesti, se asezau pe jos pe doua randuri, lasand si o poteca pentru cumparatori. Puneau zarzavaturile si perechile de pasari legate de picioare pe covorase sau branzeturile si fructele mai fragile in ulcele, pe un stergar; zmeura, malina sau pomusoara, capsuni - toate infrumusetau cu coloritul si mirosul lor peisajul pietei. Puteai gasi dupa sezon nuci verzi sau petale de trandafiri pentru dulceata. Pepenii verzi sau harbuzii erau atat de mari si grei, incat trebuia sa vorbesti cu un taran sa ti-i aduca cu caruta sau carul cu boi acasa, ca sa fie pusi in beciul rece pentru mai mult timp.

Bunica-bunicii avea si cateva gaini, pentru oua proaspete. Intr-un an, o gaina a scos mai multi pui, din care ultimul era mai nevolnic decat ceilalti. Alerga totdeauna in urma cardului cu puisori, cu aripioarele mici ca doua scoici, in aer, neputincios sa ajunga primul la chemarea clostii, ce-i as