Întrebări, nedumeriri
Stimată redacţie,
vă scrie un om nedumerit sau poate dilematic, nu-mi dau prea bine seama.
Duminică 30 August, pe la orele 15, ascultam pe canalul România Tineret, o emisiune în care un preot ne prevenea de pericolele ce bîntuie în mass-media. La un moment dat, ajungîndu-se la 22 Decembrie '89, repet, din gura unui preot, că atunci "Dumnezeu şi-a întors faţa spre români".
Dacă pînă atunci aveam dubii cu pericolele mass-media, la această emisiune, m-am convins că ele există.
Nedumerirea mea este: ce făceau românii cît Dumnezeu era cu spatele?
M-aş bucura nespus ca un preot sau un membru al ASCOR-ului să încerce să rărească voalul nedumerii mele. Ştefan MARDALE
N. red.: Ne-am permis sperăm să nu vă fi supărat ca să subliniem noi, întrebarea D-voastră. Ni se pare memorabilă.
Profesorul şi imaginea lui
În pagina 14 a numărului 288 al "Dilemei" (Look/imagine), aparent fără legătură cu tema este pagina de "singular şi plural" dl Octavian Gabor ne prezintă o imagine cel puţin îngrijorătoare a omului de la catedră. Fără a analiza cît din aceasta este obiectivă şi cît se datorează defulării unor frustrări mai vechi (acumulate în perioada şcolară) sau mai noi (acumulate în calitate de părinte de şcolar), consider că semnalul lansat este suficient de alarmant pentru iniţierea unei dezbateri pe această temă.
Evident că învăţămîntul românesc a fost bulversat, la fel ca întreaga societate, de schimbarea de sistem din '89. Ieşirea bruscă dintr-o stare de echilibru (fie el şi instabil, menţinut cu ajutorul forţelor de represiune) şi atingerea unei alte stări de echilibru social într-un nou cîmp axiologic este un proces de durată, greu de controlat.
De la Dinu Patriciu la Verdeţ cel puţin declarativ toată lumea este de acord că punctul terminus al tranziţi
