Cornel Fugaru. "Muzica este crezul meu si n-am s-o pacalesc niciodata". Va spunem astazi povestea unui tanar pornit din mahalalele saracacioase dar pline de romantism ale Bucurestiului, care canta cocotat prin pomi, la muzicuta si la garmosca. Este povestea unui compozitor stimat si iubit - Cornel Fug...
Cornel Fugaru
"Muzica este crezul meu si n-am s-o pacalesc niciodata"
Va spunem astazi povestea unui tanar pornit din mahalalele saracacioase dar pline de romantism ale Bucurestiului, care canta cocotat prin pomi, la muzicuta si la garmosca. Este povestea unui compozitor stimat si iubit - Cornel Fugaru - asa cum ne-a spus-o el insusi, la malul marii, in zilele festivalului "Mamaia "98".
Baiatul cu garmosca
- Foarte multi dintre cei ce fredoneaza melodiile pe care dvs. le-ati compus, in cei mai bine de 30 de ani de cariera de pana acum, se intreaba de unde vine, de fapt, Cornel Fugaru.
- M-am nascut pe 2 decembrie 1940, in Bucuresti, intr-o mahala din cartierul numit acum Aparatorii Patriei (pe vremea aceea, din spatele casei mele incepea campul cu porumb). Din primii ani ai copilariei, imi amintesc razboiul, mizeria, foametea, noroiul si casele modeste ale mahalalei noastre. Dar eu nu aveam griji, pe vremea aceea: ca orice copil, eram foarte nabadaios, eram cand pe scara, cand pe acoperis, cand prin pomi. Prima data cand am cochetat eu cu muzica a fost pe la 4-5 ani, cand tata a venit cu o armonica din aceea ruseasca, cu butoane ("garmosca" se numea), pe care o cumparase de la un soldat rus. Si la garmosca am inceput eu sa cant, singur, dupa ureche, fara sa stiu notele, melodioarele care existau pe vremea aceea - cele rusesti, cu Catinca, cu eroul sovietic, din filmele lui Soloviov. Mai aveam, pe-atunci, in casa, un gramofon, cu discuri de ebonita, la care ascultam muzica clasica si mai aveam un difuzor, caruia ii dad
