Ceremonialul Prieteniei. Cuvintul Prietenie nu poate fi scris decit cu litera mare cind vine vorba de pictorul Ion Dumitriu. Cei care-l cunosc si au avut macar o data ocazia de a intra in atelierul lui de pe str. Biserica Amzei stiu ca Dumitriu oficiaza prietenia. El pune apa la fiert pentru ceai de...

Ceremonialul Prieteniei

Cuvintul Prietenie nu poate fi scris decit cu litera mare cind vine vorba de pictorul Ion Dumitriu. Cei care-l cunosc si au avut macar o data ocazia de a intra in atelierul lui de pe str. Biserica Amzei stiu ca Dumitriu oficiaza prietenia. El pune apa la fiert pentru ceai de cum ii treci pragul si, chiar daca esti cu ochii pe pereti si cauti sa vezi ce tablou e nou, te trage cu discretie spre galantarul cu cutii de ceaiuri gruzine, indiene, rusesti, englezesti sau ceaiuri autohtone de fructe de padure: "De care vrei?". Nu tablourile lui sint importante, ci gustul tau pentru un ceai sau altul, cel mai mic detaliu prin care tu, vizitatorul, ai putea sa te simti mai bine, mai bine decit acasa, mai bine decit oriunde pe planeta.

Prietenia e ceremonial in sanctuarul Prieteniei care se numeste Atelierul Dumitriu prin fiecare obiect adus acolo, de la pietre sau radacini aruncate de mare la tarm pina la chei vechi, fiare de calcat, obiecte de portelan vechi, fringhii si cristale, in general obiecte frumoase, facute de mina pe vremea in care mai existau artizani. Ele au fost culese din talciocuri, din suri, din natura, din poduri parasite sau de la demolari de case si alese dupa frumusetea lor anume pentru a-si gasi locul in atelier si a delecta ochiul Prietenului. Ochiul nici nu le poate ignora, acea parte din fiecare om care simte si iubeste frumosul pur si simplu nu se poate opune atractiei speciale pe care frumusetea savant combinata in toate acele obiecte o exercita. "Lumea, chiar in gropile ei de gunoi, contine si frumos