De cind s-au deschis granitele cu Republica Moldova, tot mai multi romani din Basarabia vin in vizita in Romania. Majoritatea ramin, pentru un timp, in localitatile mari din apropierea vamelor. Ii intilnesti la tot pasul. Accentul scoate in evidenta faptul ca nu traiesc in Romania. Intre ei se vorbeste mai mult ruseste, desi sustin cu tarie ca sint de-ai nostri. Reporterul "Monitorului" a facut, zilele trecute, o incursiune peste Prut, in cautarea unor copii de prin partile noastre, care invata - paradoxal, nu? - in Basarabia. A descoperit mai mult de atit: profesorii scolii respective, din raionul Cahul, fac deseori pe zarzavagii intr-o piata din Galati. Uneori, cind au marfa mai multa, ajung chiar si la Focsani. Este o realitate surprinsa in doua tari in care cuvintul "saracie" se scrie exact la fel. In periplul sau, reporterul a lasat Romania departe. Se vad numai luminile vamei Giurghiulesti, poarta care leaga doua state in care se vorbeste aceeasi limba. In piata 31 Decembrie, din Galati, am urcat intr-un autobuz pe care scrie mare "Galati - Cahul", cu gindul de a ajunge pe meleagurile "fratilor" romani de peste Prut. M-am legitimat, dind odata cu buletinul si citeva mii de lei soferului basarabean. Probabil din curiozitate, ma intreaba, intr-o romana stricata, ce caut in Moldova. Nu-mi vine nimic in minte, asa ca-i spun, intr-o doara, ca merg la studii. Imi caut un loc in masina invadata de lazi si galeti murdare. Toti se uita la mine insistent, de parca ar fi trebuit sa dau citeva explicatii chiar de la intrare. Dupa citeva minute, partenerii de drum incep sa vorbeasca ruseste, fixindu-ma din cind in cind cu privirea. "Nu intelegi ce se vorbeste. Spun de tine. Lasa-i, ei vorbesc in limba pe care au invatat-o la scoala", imi spune tinarul de linga mine. Pentru a mai scurta drumul (de la Galati la Cahul sint circa 100 de km) am intrat in vorba cu el. Printre alt