Zilele trecute, cotidianul "Adevarul" publica transcrierea celei mai fierbinti parti a sedintei de guvern de miercuri, 1 octombrie, in care s-a dezbatut problema infiintarii universitatii maghiare, transformata, in cele din urma, in universitate multiculturala. Dincolo de subiectul abordat, textul pune in evidenta in mod izbitor un anumit tip de comportament al unui anumit personaj. Un personaj incoerent, care nu termina aproape nici o fraza, darmite idee, care pare tot timpul nelamurit si pe care incercarea de a tine cirma, macar si de ochii lumii, il face inoportun in interventii si foarte, foarte hilar in ansamblul demersului. Un personaj in legatura cu care e clar ca altii vor lua o decizie, chiar daca si el o va semna; ca e bucuros sa se lase purtat pe aripile vintului, daca simte ca destinatia pe care oricum nu o prea cunoaste nu ii este ostila, si aceasta cu atit mai mult daca i se aduc si argumente, fie ele si opuse in rastimpuri. Nu se poate sa nu-l fi recunoscut deja pe Radu Vasile, premierul Romaniei, inconfundabilul dur cu adresa impersonala. Dar nu sedinta de guvern de pe 1 octombrie ne intereseaza aici. Ce am vrut sa desprindem sint doar manifestarile lui Radu Vasile intr-un mediu care nu numai ca ar trebui sa-i fie extrem de familiar, dar si al carui lider formal e, pe deasupra. Punctind, asadar, mai bine omul, sa-l transferam intr-o cu totul alta realitate. La Washington, intilnindu-se cu oficiali ai Bancii Mondiale, Fondului Monetar International sau Casei Albe si vorbindu-le despre Romania. Ce ar putea sa le spuna? Un tip de mesaj ar fi cel construit din idei privind filosofia reformei. Ca vrem capitalism, aderam la valorile economice si democratice occidentale, nu exista cale de intoarcere, s.a.m.d. Afirmatii care deja provoaca aproape in mod matematic greata in tara si nici o reactie in afara ei. La care, dupa ce Vasile a subscris formal in aprili