Federalizarea a devenit un subiect la moda in aceste zile, la Bucuresti. Cind au votat impotriva infiintarii de facultati, colegii si universitati in limbile minoritatilor, deputatii din Comisia pentru invatamint au invocat si acest pericol. Ziarele au re-publicat, pe primele pagini, harti atribuite unor cercuri de interese din afara tarii, in care limita civilizatiei europene se oprea undeva pe culmile Carpatilor. Autonomia tinutului Secuiesc a fost ceruta cu voce tare de radicalii maghiari reuniti la Cernat. Un ziarist roman din Transilvania, care afirma, intr-un articol, ca s-a "saturat" de Romania, a fost acuzat, in multe ziare, ca urmareste, de asemenea, federalizarea. Care ar putea fi, asadar, adevaratele pericole care pot deriva de aici? Experienta federalista nu este o noutate pentru Europa de Est, numai ca aceasta a esuat peste tot, fie ca a fost vorba Iugoslavia sau de Cehoslovacia. Spre deosebire de modelele federale occidentale, in Est, federalismul a esuat in dictaturi, secesiuni sau confruntari armate. Dupa primul razboi mondial, in urma prabusirii imperiilor rus si austriac, au aparut noi state nationale in Est ( Polonia, Cehoslovacia, Ungaria) iar altele, cum ar fi Romania sau Regatul Sirbo-Croato-Sloven, si-au extins teritoriile. Pentru unele dintre aceste tari, federalismul a insemnat atunci o posibila solutie fata de extremismele social, politic si national, care se manifestau in epoca. Cu toate acestea, la mijlocul anilor '20, tensiunile nu au disparut, divergentele sirbo-croate punind sub semnul intrebarii viabilitatea statului federalist-multinational. Sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial a adus cu sine si renasterea statelor federaliste din Europa Orientala, Cehoslovacia si Iugoslavia, dar de aceasta data, sub umbrela Moscovei. Razboiul rece, precum si atotputernicia aparatelor represive au facut ca problematica national-etnica sa fie su