Fapt este ca Radu Vasile duce de citeva zile o mare batalie. Pe toate planurile. Cu o impresionanta desfasurare de forte. Sistemul de atac pare destul de bine pus la punct, iar tragerile se fac din toate directiile. Sistemul de aliante, incluzind marile organizatii economice internationale, este, la rindu-i, nu mai putin redutabil. Exista insa si o problema, o formalitate, minora de altfel pentru un popor care inca isi cauta teroristii din '89: nu se cunoaste dusmanul. Iar daca el ar fi clar identificat, intimplator, Radu Vasile, in calitate de prim ministru, ar fi tocmai seful sau de stat major, lucru care, trebuie sa recunoastem, e fie o nebunie, fie o perla de strategie. Dar sa fim mai expliciti. La Washington, participind la reuniunea anuala a FMI si Bancii Mondiale, cu tonul unui observator neutru care nu-si poate compromite prin subiectivism un premiu Nobel ca si cistigat, Radu Vasile a desfiintat practic propria administratie, criticind totul, de la birocratia sufocanta, la esecul din privatizare, restructurare, pina la politica fiscala. In plus, la doua saptamini dupa ce l-a demis pe Daniel Daianu pentru opozitia sa la contractul Bell Helicopters si la relaxarea fiscala, la doua saptamini dupa ce noul ministru Traian Remes se gindea sa reduca impozitele directe cu cel putin 30%, Radu Vasile declara senin, la intoarcerea de la Washington, ca, pe de o parte, Romania risca sa intre in imposibilitate de plata daca semneaza contractul cu Bell si ca, pe de alta parte, politica fiscala trebuie nu relaxata, ci, dimpotriva, inasprita. Pentru a-si vedea sustinute declaratiile, premierul a decis chiar sa fie dat publicitatii raportul anual al FMI asupra Romaniei, un document care numai magulitor nu e la adresa Guvernului Romaniei, dar e parca sursa teoretica din care Vasile s-a inspirat pentru declaratiile sale. Si peste toate acestea, subit declansat in capul lui Vasil