De ce atîta pornire împotriva celor mulţi?

Eu am luat de bună invitaţia dumneavoastră din nr. 295 şi încerc să aştern cîteva gînduri pe marginea scrisorii doamnei Elena Teodosiu, al cărei conţinut face parte din "fondul de întrebări şi nelinişti" nu numai al "Dilemei" ci şi al multora dintre noi.

Incitant conţinut, remarcabilă sinteză, nuanţat exprimată. Nu pot să nu remarc însă că mustrările adresate doamnei Ileana Mălăncioiu, domnului Octavian Paler şi domnului Mircea Mihăieş, în principal, sînt şi un pretext pentru exprimarea şi de către domnia-sa a unor resentimente faţă de fostul preşedinte, domnul Ion Iliescu şi a ne propune pe un ton binevoitor un portret mai acceptabil al domnului Emil Constantinescu, preşedintele României, o privire cu "omenească" înţelegere a "situaţiei sale ingrate". Preşedinte ale cărui personalitate şi prestaţii cam "detaşate" sînt totuşi decent contestate. (Exclusiv presa de scandal.)

Eu cred că, în lumina celor întîmplate în ultimii doi ani dl I. Iliescu rămîne un om politic valabil şi aş fi mai reticentă în a-l cataloga "veninos", "orgolios", "cîrcotaş", "cinic", "necinstit". Iar dacă analizăm atitudinea amîndorura faţă de reformă, vom observa că şi regimul Constantinescu se opinteşte din greu, fără rezultate notabile s-o urnească din loc, cu toată susţinerea pe care regimul Iliescu nu a avut-o. Nu-mi este prea clar înţelesul frazei: "Ironia este că a fost şi este iubit (dl I. I.) pentru ceea ce-i lipseşte mai mult: cinste, corectitudine, aură de salvator, modestie, altruism."

Revenind la cei trei autori luaţi "la refec" de dna E.T. au într-adevăr o trăsătură comună: aparent nu se adresează celor mulţi care "mimează interesul pentru ţară". În rest nu pot fi puşi laolaltă nici prin stil, nici prin capacitatea de înţelegere şi apreciere a fenomenelor sociale (am în vedere articolele şi nu cărţile domniilor