Esecul de la Buzau, de simbata, a fost foarte dureros atit pentru Poli cit si pentru numerosii ieseni care au tinut sa fie alaturi de favoriti la partida care putea aduce consolidarea pozitiei de vicelider a gruparii din Copou. Dureros nu atit prin proportia scorului, ci prin modul in care au jucat elevii lui Ion Moldovan. Stopuri in urma carora mingea ricosa ca din zid, preluari largi de citiva metri, suturi complet aiurea sau de la distante astronomice, faulturi atunci cind nu trebuia, lipsa totala de prospetime si inspiratie, asta ar fi numai in mare ce a jucat Poli, o echipa care, teoretic, ar fi trebuit sa fie in crestere, asa cum ne anunta la fiecare etapa Ion Moldovan. Campionii absoluti ai gafelor la Buzau au fost Abalasei, de nerecunoscut, si Stoica, urmati indeaproape de Tiron, practic inexistent atit cit a jucat. Explicatia incasarii celor trei goluri poate fi pusa si pe seama evolutiei sub orice critica a apararii, doar Petrache mai incercind sa mai astupe gafele colegilor de compartiment, Bordeanu, dupa un inceput bun, pierzindu-se si la propriu si la figurat pe masura scurgerii timpului iar Popescu gafind nepermis pentru exeperienta lui atunci cind a faultat in pozitie de ultim aparator, eliminarea sa si golul al treilea primit din penalty punind, practic, punct unui meci care la 2-0 in minutul 67 inca se mai juca. Si pentru a completa nefericit tacimul, portarul Stoian a gafat si el la golul doi. La mijloc, nici Cotan si nici Botan nu au reusit sa aduca luciditatea absolut necesara pentru obtinerea unui rezultat pozitiv. Asa cum am mai spus, singurul jucator iesean care a corespuns a fost Stancu, care neajutat pe masura asteptarilor de Puscas, a fost silit sa si centreze sa si dea tot el cu capul... Per total, un meci care cu siguranta ar trebui uitat repede de toata lumea, mai ales ca in alte rinduri Poli a aratat ca poate sa joace cu totul altfel. (O