Micimea din noi
În aceste vremuri dureros de ingrate n-ar trebui să ne mai mire nimic şi nimeni dar, totuşi... Permiteţi-mi, vă rog frumos, cîteva păreri personale vis-a-vis de textul apărut în paginile Dilemei intitulat "Pretenţii, pretenţii..." din nr. 295.
Plecînd de la întrebarea: "...mai poate da această ţară reprezentanţi mai buni, din punct de vedere al eficienţei, moralei, simţului realităţii?" Răspund: poate. Categoric. Cu condiţia să învăţăm foarte bine lecţia "bunului-simţ". Dacă "nimic nu merge în ţara aceasta (şi nimic nu merge)" sînt împroşcaţi cu noroi preşedintele ţării, guvernanţii, intelectualii. Doar atît?! Iar restul!?... Este ruşinos. Şi atunci cînd îi acuzăm pe aceşti oameni şi atunci cînd ne permitem să-i terfelim cu mult patos. Doamna Ileana Mălăncioiu, Domnul Octavian Paler, Domnul Mircea Mihăieş sînt intelectuali remarcabili, mai mult decît necesari vieţii noastre spirituale de astăzi. Că unii (îmi place să cred că nu sînt mulţi) dintre semenii noştri nu pot, nu vor sau nu ştiu să-i respecte şi să-i preţuiască e un alt rău pe termen lung. "Micimea" din noi răbufneşte deseori şi atunci pentru a nu ştiu cîta oară întăreşte lipsa de educaţie, de democraţie "normală" prost înţeleasă. Aceşti intelectuali aleşi, distinşi pe bună dreptate, pot să ajungă la sufletele celor mutilaţi în timp fără să-i desconsidere pe cînd invers... niciodată. "Obiditul nostru ţăran" de astăzi regretă cu mult jind "epoca de aur" cînd fura cu multă dexteritate din curtea CAP-ului, din tarlalele de porumb culese de şcolari, studenţi, soldaţi, din grajdurile zootehnice etc. "Obiditul nostru ţăran" regretă că acum nu-şi mai poate face fiul "domn" la oraş cu uşurinţa de altădată, cînd se intra la liceul de construcţii cu 1,25 sau cînd la şcoala profesională, încheiind un contract, nu plătea cazarea la internat, ba primea şi uniformă pe gratis şi... Doam
