Pina prin anii razboiului, Bacaul era un tirg linistit, cu aspect ingrijit si placut ochiului. Casele boieresti, ale unor oameni de vaza ai tirgului, ca si pravaliile evreiesti, formau imaginea agreabila a unui obisnuit oras moldovean. Din toate acestea au mai ramas in prezent doar amintirile si fotografii ce sint scoase din cind in cind la vedere cu prilejul cine stie carei expozitii sau manifestari. Buldozerele au ras buna parte din vechiul oras, in care in anii din urma au aparut cartierele de tip dormitor, cu sute de blocuri fara nici o personalitate, executate pe banda rulanta. Iar noii imbogatiti si-au ridicat vile care, de multe ori, sfideaza nu numai rigorile urbanistice, ci si bunul gust. Bacaul are nevoie de un plan de urbanism In loc sa se amelioreze, aspectul orasului a continuat sa se degradeze dupa 1990: vile construite fara nici un simt artistic sau bun gust, finantate din buzunarele imbogatitilor, balcoanele inchise dupa bunul plac al proprietarilor, straturi de zarzavat sau gunoaie in loc de spatii verzi intre blocuri, garaje aruncate prin toate partile, chioscuri de toate genurile la marginea trotuarelor sparte, strazi ca dupa bombardament - aceasta este in mare parte imaginea actuala a orasului. Dupa explica Gelu Tudorache, seful filialei judetene a Uniunii Arhitectilor din Romania, Bacaul ar fi putut sa arate foarte bine, dat fiind ca in oras exista numerosi arhitecti de valoare. Eforturile lor, materializate in citeva constructii de mare valoare din centrul orasului - vezi Banca Comerciala, sediul Bancii Romane de Dezvoltare, blocul Luxor sau Casa de Cultura - sint in buna masura contracarate de absenta unui plan general de urbanism, o lacuna care a dat dreptul proprietarilor de terenuri sau de imobile sa construiasca dupa bunul plac, avind ca rezultat deteriorarea aspectului general al tirgului si obturarea imaginii unor constructii frumoase. In