Viorel Lucan a ajuns la Centrul de Primire a Minorilor din Suceava dupa ce a trait timp de citeva zile in gara Burdujeni, ingrosind numarul copiilor strazii. Motivul pentru care a ales strada este enuntat simplu: "M-o batut tata si n-am mai vrut sa stau acasa. El s-o apucat de baut si o vindut recameul, o vindut aproape tot pe bautura. Cind am vazut ca e asa, am plecat." Viorel priveste lumea cu indrazneala, ochii sai de veverita agera neparind sa cunoasca timiditatea. Pustiul isi spune povestea cu o usurinta incredibila, dovedindu-se a fi istet atit prin cursivitatea exprimarii cit si prin gesturile dezinvolte ce ii insotesc vorbele. Cu ani in urma, atit de multi ca nici nu isi mai aminteste cu exactitate, parintii lui s-au despartit, impartindu-si "frateste" si cei patru copii. Lucian, cel mai mare, si Viorel, al treilea adica "cel mai mijlociu" cum isi spune el, au revenit tatalui. Ceilalti copii, un baiat si o fata, au ramas in grija mamei. Desigur, aceasta nu a fost singura schimbare din viata lor. "Am stat la bloc, dar cind mama a vindut apartamentul si a plecat la Timisoara ne-am mutat in gazda, la o casa. O vreme tata a avut o femeie, care avea si ea doi copii, dar nu stateau cu ea. N-am stat prea mult cu tata. Am mai stat si cu mama, ca ma mai dadea taica-meu la ea, dar se tot certau. Ba ma dadea, ba ma lua, si tot asa. Mama mai are sase copii cu un alt om. Am stat si la bunici, la Pascani", isi continua firul amintirilor Viorel. Episodul ce s-ar putea numi "la bunici" nu a durat nici el foarte mult, pentru ca intr-o zi bunica a murit, iar bunicul, si el "de-al doilea", a fost internat in spital. Viorel s-a trezit atunci singur pe lume, pentru ca tatal lui era plecat la lucru in strainatate, cu baiatul cel mare. Despre fratii sai, Viorel nu stie prea multe. Cei aflati la Timisoara ii sint aproape straini. Lucian, cel care i-a fost ani la rind aproape a porni