O poveste adevarata, despre cainele paralizat DragaBobita si noul sau prieten, Tulumba. Asta-iarna, pe un viscol de toata frumusetea, cativa copii au adus, culcat pe o sanie, un caine macelarit de un om cu apucaturi de fiara. Nereusind sa-l omoare de-a binelea, prin lovituri de bata aplicate in cap,...

O poveste adevarata, despre cainele paralizat DragaBobita si noul sau prieten, Tulumba

Asta-iarna, pe un viscol de toata frumusetea, cativa copii au adus, culcat pe o sanie, un caine macelarit de un om cu apucaturi de fiara. Nereusind sa-l omoare de-a binelea, prin lovituri de bata aplicate in cap, omul-fiara i-a rupt sira spinarii. Copiii cu pricina au stiut ei ce-au stiut pentru ca l-au adus in poarta unui doctor veterinar, mare iubitor de animale (cu acest prilej, aflati ca nu toti medicii veterinari iubesc cu-adevarat animalele). Unii isi fac, doar, meseria, la fel de banoasa ca meseria de croitor de lux. Si tot asa si opereaza: precum un croitor harnic care taie, fara anestezie, o bucata de stofa. Doctorul cu pricina a primit cainele lasat in poarta, i-a oblojit ranile, adanci, de la cap, dar cu sira spinarii nu a mai avut ce face. Pe DragaBobita l-a pastrat in colectia lui de caini abandonati. Si l-a ingrijit cu drag. Numai ca picioarele din spate ale bietului caine (un caine de toata frumusetea, alb, cu pete roscate, cu bot si urechi ascutite ca de vulpe). DragaBobita a trait un timp in coltul lui de odaita separata, ca un print schiop, singur si, de aceea, melancolic. Pana in ziua in care a aparut, aruncat peste gard - intr-o geanta eleganta - un alt catel. Tot nefericit, slab-scheletic si cu piciorul drept, din spate... rupt! Desigur, si noul venit a fost adoptat, operat, izolat... Unde? Nu mai era loc in alta parte, asa ca a fost asezat langa DragaBobita, in alt loc al odaitei de langa cabinetul de consultatii. Cat timp s-a aflat in convalesc