Trasul pe sfoara ca metoda de guvernare. Pentru ca in mai multe rinduri mi-am permis, chiar in aceasta pagina, sa-mi spun parerea despre calitatea profesionala a oamenilor care lucreaza in invatamintul nostru preuniversitar (atentie: fara sa-mi permit totusi generalizari), ma simt acum dator sa spu...

Trasul pe sfoara ca metoda de guvernare

Pentru ca in mai multe rinduri mi-am permis, chiar in aceasta pagina, sa-mi spun parerea despre calitatea profesionala a oamenilor care lucreaza in invatamintul nostru preuniversitar (atentie: fara sa-mi permit totusi generalizari), ma simt acum dator sa spun ceva si despre greva pe care o facura acesti oameni la finele lui octombrie, adica inainte de scurta vacanta care, iata, si trecu. Spun, de fapt, din capul locului, ca aveau motive si dreptul la acea greva, ca am gasit total indreptatite revendicarile si ca, neavind mari priceperi sau obiceiuri sindicaliste, pina la urma au fost trasi pe sfoara sau s-au lasat trasi pe sfoara. Abia astfel ajungem sa discutam (poate cu asta trebuia sa incepem!) si despre cauzele slabei calitati profesionale a profesorilor. Ele sint mai intii cauzele vechi, din vremea comunismului: desconsiderarea cinica a meseriei de dascal, retributia rusinos de mica, promovarea criteriilor de contraselectie din ratiuni politice etc. De altfel, la absolventii care deveneau profesori s-a practicat pina in ultimul an al ceausismului repartitia guvernamentala ca metoda a "deportarii administrative". Pur si simplu, acesti oameni erau din start condamnati, cu mici exceptii, sa nu se poata integra in comunitatile pe care le serveau. Naveta, gazda in conditii de confort zero, contrapunerea calificatului repartizat cu suplinitorul local sprijinit de autoritati, toate astea i-au facut pe acesti oameni sa traiasca ostilitati suplimentare din partea regimului trecut, lucru care, firesc, nu putea sa nu gr