Uimita din cale afara ca s-ar putea gasi in sfirsit un guvern destul de barbat ca sa o si inceapa, nu numai sa o curteze, tinara Schimbare din Romania s-a gindit sa-si ia pentru inceput o apreciabila distanta ironica fata de scopurile altfel parca prea brusc capitaliste ale existentei sale. Nu de alta, dar ar fi rusinos sa-si nege mai tirziu, pe parcurs, menirea; mai bine-i sade cu ceva atitudine rezervata dintru inceput. Fapt pentru care, a facut ce a facut si si-a inscris in actul de nastere privatizarea Romtelecom, o natura duala, imbinind un paradox care pentru schimbare poate fi vesela negare, cu o multime de sperante, foarte justificate, de maret viitor. Paradoxul, si de aici si ironia, e ca privatizarea e de fapt "privatizare". Am vindut Romtelecomul unei alte firme de stat, si balcanice pe deasupra: OTE, din tara care a populat Fanarul. Chiar daca va detine doar 35% din actiunile operatorului roman de comunicatii, OTE, vezi administratia publica de la Atena, va detine practic puterea de decizie in Romtelecom, cel putin pe termen mediu, restul actiunilor urmind a fi vindute in pachete de cite 20% prin oferta publica, deci dispersate, pe pietele internationale. Or constituie o problema faptul ca birocratia elena e vestita la nivel european pentru multe din hibele in care Romania detine incontestabile avantaje comparative. Asa ca probabil n-ar trebui sa ne mire daca, dupa o scurta pauza de 177 de ani, s-ar relua procesul istoric si intercultural de "cotare'' a scaunelor de la Bucuresti si, de ce nu, Iasi sau, in premiera, Cluj. In plus, romanii ar putea deveni, brusc, daca lucrurile nu vor merge bine, interesati in politica de privatizare a statului grec, transpirind pe la alegeri, care stat, privatizind OTE-ul ar privatiza in sfirsit si Romtelecomul. Cit priveste administrarea efectiva a Romtelecom, chiar daca nici aici pe greci nu-i da faima afara din casa, di