Considerate o necesitate, un moft, o posibilitate de a cirpi o leafa mizera sau o sursa de evaziune fiscala - in functie de unghiul din care le privesti - meditatiile elevilor au devenit, in timp, o certitudine fara de care sistemul de invatamint romanesc este aproape de neconceput. Cine si de ce face pregatire, care sint veniturile rezultate in urma unor astfel de activitati si care sint sansele ca banii proveniti din meditatii sa poata fi impozitati sint doar citeva intrebari al caror raspuns l-am gasit cu ajutorul unui "meditator" foarte cautat de catre parinti si elevi. Cine face meditatii? Daca tinem cont de anvergura pe care a lut-o fenomenul meditatiilor, formula "toata lumea face pregatire" ar fi un raspuns cit se poate de nimerit pentru o astfel de intrebare. Practic, elevii care fac meditatii se pot imparti in mai multe categorii: cei din clasa a VIII-a, liceenii de-a XII-a si copiii de 7-8 ani ai caror parinti tin mortis ca odraslele lor sa fie "asi" in informatica, limbi straine, vioara sau alte fantezii parintesti. O a patra categorie ar fi cea scolarilor de bani gata care, pentru a nu ramine de caruta, incearca sa recupereze in particular ceea ce nu au invatat la scoala. Acestia insa, sint destul de putini si, spun specialistii in domeniu, nu sint reprezentativi. Daca elevii din ani terminali au motivatia pregatirii pentru admiterea in liceu ori, mai nou, pentru examenul de capacitate sau pentru facultate, in cazul pustilor de 7-8 ani explicatiile sint mai nuantate. "Nu cred ca, in acest caz, e vorba de meditatii propriu-zise in sensul aprofundarii unor cunostinte, ci mai degraba de dorinta sau orgoliul unor parinti cu bani care cred ca asimilarea unei limbi straine sau a informaticii le-ar putea crea un avantaj copiilor lor. Cit priveste virsta scazuta, probabil se merge pe ideea ca, la o virsta mica, cunostintele se asimileaza mai bine", ne-a declarat