Festivalul Dakino. Karin Wegsjo. "Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea acestui oras". O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret al Bucurestiului". Adevarata minune!
Festivalul Dakino
Karin Wegsjo
"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea acestui oras"
O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret al Bucurestiului"
Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o, deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.
- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi, sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane interesante, m-am simtit bine.
Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-poque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc. Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii, Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite, cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau Bucurestiului o not
