"Cind ajungeam acasa si intram pe usa, cea mai mare dorinta a mea era sa se deschida o prapastie si sa ma inghita". Astfel incepe marturia impresionanta a unei somere care, dupa 21 de ani de serviciu greu si prost platit, a ajuns fara speranta, fara tel si fara dorinta de viata, pe un pat de spital, la psihiatrie. Pe strada, Maria P. nu ar atrage cu nimic atentia. O femeie nici inalta nici scunda, nici slaba nici plina. Un chip din multime, ca sute altele. Datele biografice nu o deosebesc nici ele de majoritate. 41 de ani, casatorita, cu doi copii. Are un apartament cu doua camere in oras, rude putine, un sot cu care face casa buna. Pina la inceputul acestui an, viata i-a fost si ea una cit se poate de normala. Munca, gatit, griji pentru baietii care sint la scoala, rate la mobila si apartament, ture inverse cu sotul pentru a-l putea supraveghea pe baiatul mai mic, care este acum in clasa a VIII-a. Toata normalitatea acestei familii tipice de muncitori a fost spulberata in luna aprilie a acestui an, cind a venit marele soc. Intreprinderea particulara de confectii la care lucra Maria P. si-a inchis portile, atinsa de recesiunea economica. "Am ajuns acolo venind de la «Moldova Tricotaje», unde lucrasem ca imprimeur de textile, timp de 15 ani. Am plecat indemnata de sefa mea, care se mutase la patron si mi-a zis ca se cistiga mai bine. Banii erau, intr-adevar, mai multi, dar munca era grea. Trebuia sa respecti planul, sa stai atit cit era nevoie, chiar si peste program", povesteste femeia, mototolind intre degete o batista. S-a adaptat repede la noul loc de munca, unde a lucrat timp de sase ani. Cind a auzit ca fabricuta nu mai merge si se va inchide, Maria a simtit ca se prabuseste cerul pe ea. "M-am gindit imediat ce voi face eu de acum inainte cu viata mea. Cine ma mai angajeaza la 41 de ani... Plingeam, ca si acum, si imi faceam ginduri rele. Noaptea nu puteam sa do