Cu o injuratura scurta si un scuipat "primite" in public de la un aradean la citeva zile de la aniversarea a doi ani de mandat prezidential, Emil Constantinescu se poate considera deja un personaj tragic. Anul 1998 a fost anul sau fatal. Eroziunea lenta, dar logica si previzibila din primul an a fost urmata de o cadere in tromba in al doilea, adica in 1998. Datele comparate ale sondajelor de opinie publica realizate in ultimii doi ani arata o scadere a indicelui de incredere in actualul presedinte de peste 50 de procente. Mai exact, de la plus 25 in octombrie '96 la minus 27 in noiembrie '98. Indicii reprezinta diferenta dintre procentul celor care au si a celor care declara ca nu au incredere in Emil Constantinescu. Drama presedintelui pare a fi incapacitatea de a mai face fata realitatii. Sondajele par sa duca la o concluzie alarmanta in ceea ce-l priveste. Anul 1997 a fost anul in care presedintele si-a epuizat toate resursele. A cazut la inceputul lui '98, odata cu criza care a dus la schimbarea guvernului Ciorbea, si de-atunci nu si-a mai revenit. Graficul popularitatii sale pe 1998 e un tobogan cu o panta de -30 de procente. Record egalat doar de Victor Ciorbea, cu care de altfel a mers mina in mina pe traseul impopularitatii. Cazul lui Ion Iliescu pare, insa, si mai dramatic. Daca pe Emil Constantinescu il mai pot salva doi ani de exercitiu al puterii la cel mai inalt nivel, Ion Iliescu pare iesit la pensie definitiv. A cazut brusc, imediat dupa alegeri, si acolo a ramas. Mica "tresarire" din ultimele luni e nesemnificativa, daca o compari cu nivelul de la care a cazut in momentul in care a pierdut puterea. Destinul politic al lui Ion Iliescu pare sa coincida, astfel, cu destinul oricarui fost lider comunist. Odata cu regimul, cade definitiv si personajul care l-a incarnat. Cu Petre Roman lucrurile nu stau nici pe departe mai bine, dar cazul sau e de o cu totu