"Azi, la fel ca in vremea lui Ceausescu, se crede ca un spectacol fastuos, pentru care s-au cheltuit sume imense, va distrage atentia de la gravele probleme economice si sociale ale tarii". N-am spus-o noi. A spus-o presedintele Emil Constantinescu. Cu o mica precizare. N-a spus-o acum, ci in urma cu cinci ani, pe vremea cind se afla in opozitie. Daca, in mintea actualilor politicieni, memoria noastra, a celor pe care-i guverneaza, nu tine nici macar cinci ani, de ce-si inchipuie ca ne-ar tine optzeci, cit are Romania de la nastere. Aici cred ca e drama noastra. Sintem prea tineri si prea batrini, in acelasi timp. Prea tineri pentru a intelege ce-am fost acum optzeci de ani si prea batrini pentru a mai tine minte ce s-a intimplat ieri. Inocenti si senili. Avem trecut, avem si viitor, dar ne lipseste exact ceea ce le poate da valoare. Ne lipseste prezentul. Senzatia de gratuitate e mai acuta ca oricind. Cizme, tancuri, drapele. Politicieni isterici si demagogi, gravi si cenusii. Cruci, popi si cadelniti in direct. Piine, circ si PRO-TV. Tot ce vrei si ce nu vrei, pentru ca, de fapt, nimeni nu sarbatoreste nimic. O Sarbatoare Nationala autentica nu poate fi decit o suma de sarbatori cotidiene si discrete. In Romania, acestea lipsesc aproape cu desavirsire. In fapt, ceea ce traim de citiva ani - 1998 fiind an de virf - e sfirsitul unui anumit tip de solidaritate si a unui anumit mod de a sarbatori. Parada, ca forma de solidaritate simbolica, sfirseste, in acesti ani, prin parodie. Parodia e o parada de la care lipseste publicul. Sarbatoarea Nationala a devenit o parodie pentru ca nu mai are public. Are politicieni, militari, preoti si vedete mediatice, dar nu mai are public. Publicul, altadata numit popor, in alte parti numit societate civila, in Romania nu e azi decit o masa mediatizabila. Sarbatoare Nationala in fata televizorului. E ca si cum ti-ai sarbatori ziua de