Sîntem în 1998, la 9 ani distanţă de căderea comunismului în România. Ca atîţia alţii, am aşteptat mult de la această schimbare şi totuşi, deşi dezamăgit, am înţeles cîteva lucruri importante, pe care nu le-aş fi înţeles nici în comunism, nici în împlinirea Schimbării-la-Faţă pe care o visam. Aceşti 9 ani ar putea fi exemplari pentru ceea ce înseamnă lipsa de identitate a individului, căutările haotice, lipsite de voinţă şi sens, trăirea în întîmplare şi neputinţa schimbării paradigmei personale. Aceşti 9 ani ne izbesc fiinţa cu neîmplinirea şi nedefinirea noastră ca români, ori dimpotrivă, ne definesc prin negaţie ca neam de ne-(...). "Generaţia-CONTRA" e formată dintr-o clasă ce se vrea de elită, care e indignată de lipsa de valori şi de promiscuul pe care ni-l propune PRO-România de azi. Această generaţie, ce înregimentează un număr cu mult mai mic de tineri, are aspiraţii reale de cultură şi verticalitate lăuntrică şi este salutar că există şi astfel de persoane. Personal, stimez "generaţia-CONTRA", dar nu o însoţesc în curmezişul atitudinii ei faţă de "generaţia-PRO" şi nici nu cred că salvarea poate veni de aici. Comunismul furase românului libertatea de fapt, dar lăsase necompromisă ideea de libertate. PRO-România riscă să compromită iremediabil ideea de libertate şi asta este foarte grav. Salvarea este în acest moment individuală, nu de generaţie. Modelul "paternalist" implementat de comunism îi face pe români să aştepte să facă altcineva ceea ce ar trebui să urnească singuri. (...) Alexandru RĂDUCANU
student la Facultatea de Psihologie, U.B. Ca mai toţi cei de vîrsta mea merg la şcoală, nu cu mare tragere de inimă, dar merg. În fiecare zi, la prima oră, văd în clasă aceleaşi figuri adormite, acelaşi prof de mate care zîmbitor ne recomandă "sportul cu logaritmi", aceeaşi profă de română citind absorbită din "Istorialiteraturiiromânedelaoriginipî
