Din Lumea Animalelor - Prepelita. Eram "copil mare" cand mi s-a intamplat ceea ce va voi povesti mai in jos, si cineva ar putea spune ca era o prostie sa te mai joci cu pisicile si cu puii cand ai deja 16-17 ani; insa sufletul meu a fost intotdeauna indragostit de natura, minunandu-se in fa...
Din Lumea Animalelor - Prepelita
Eram "copil mare" cand mi s-a intamplat ceea ce va voi povesti mai in jos, si cineva ar putea spune ca era o prostie sa te mai joci cu pisicile si cu puii cand ai deja 16-17 ani; insa sufletul meu a fost intotdeauna indragostit de natura, minunandu-se in fata unei flori sau a unui zbor de ciocarlie.
Ma trimisese mama sa adun niste trifoi de pe marginea unui ogor de porumb ce se intindea in spatele casei, caci nu mai aveau ce manca iepurasii cei albi, cu ochi rosii, pe care tata-i iubea ca pe niste copii. In timp ce alegeam trifoiul de pe haturile laturalnice, aud la cativa pasi de mine un falfait de aripi, care ma sperie. Cand ridic ochii, vad o prepelita ce-si lua zborul, tipand de mama focului. Ma apropii de locul cu pricina si numai norocul a facut sa nu zdrobesc sub talpa trei pui golasi, ce-si ridicau ciocurile deschise, cersind mancare. Am luat fiecare pui in mana si l-am cercetat la aripi. Nu aveau nimic. Dar la cativa metri, in iarba mare, se auzea cum mama lor tipa si se zbate nelinistita. Ii era frica sa nu-i fur puii... Un sentiment de vinovatie a pus stapanire pe sufletul meu si m-am rusinat. M-am uitat in jur, sa nu ma vada cineva, am pus iarasi puii in cuib, acoperindu-i cu niste fire uscate de iarba si-am pornit catre casa, cu trifoiul in brate. Dar peste vreo cateva zile, un gand ascuns imi da ghes sa merg sa vad ce mai fac puisorii de prepelita. M-am dus iarasi la locul cu pricina, am gasit cuibul in iarba uscata, dar de data asta nu s-a mai auzit nici un tipat de pasare speriata si nimeni n-a f
