Leac de dor. O sa va povestesc cum mi-am petrecut eu vacanta, acasa, la Fratautii-Vechi. Cand vreau sa plec acasa, nu ma gandesc cu ce plec si cand ajung. Stiu doar ca-mi este tare dor de limba si portul meu, de locurile unde ma leaga amintiri care nu se pot uita.. Am ajuns, am deschis poarta, am de...
Leac de dor
O sa va povestesc cum mi-am petrecut eu vacanta, acasa, la Fratautii-Vechi. Cand vreau sa plec acasa, nu ma gandesc cu ce plec si cand ajung. Stiu doar ca-mi este tare dor de limba si portul meu, de locurile unde ma leaga amintiri care nu se pot uita.
Am ajuns, am deschis poarta, am deschis usa la casa, m-am uitat in jur, am dat cu ochii de fotografiile bunicilor si parintilor din rame, m-au podidit lacrimile, le-am sarutat: "mi-au urat Bun Venit". Am deschis obloanele, geamurile si usile, sa intre aerul inmierasmat cu flori de camp, sa intre soarele cald de iulie.
Ca-n fiecare vara, am dat jos de pe mine straiele domnesti, mi-am pus o camasa cu poale din bumbacel satinat si incheiata in gaurele de bunica mea Varvara. Camasa este simpla, fara altita si foarte racoroasa. Mi-am pus pe mine si-o spienita de inisor satinat care o tin de obicei langa usa, in cas" cea mare - mai bine zis este atarnata intr-un cui de langa blidaras. Peste spienita mi-am pus sfartugul care sta de obicei intr-un cui in hajut. Mi-am facut Sfanta cruce si am zis: Doamne-ajuta.
M-am dus in gradina, am intrat in papusoi, sa vad daca pepenii (castravetii) sunt buni de strans, de pus la murat pentru iarna. Am trecut prin barabule si am constatat ca si pastaile sunt foarte bune de strans. In cateva ore, am strans in sfartug tot ce era de strans. Aerul inmierasmat cu flori de camp m-a imbiat sa cercetez in continuare daca tot ce am semanat a dat rod. Ceapa nu este buna de scos, macul pentru cozonaci este inca in floare, curechiul este mare, dar nu este inveli
