Gabriel Dimisianu. Starea culturii. Anul aproape incheiat ii ofera observatorului vietii de la noi cel putin un motiv de mare nedumerire: cum se face ca agravarea crizei economice in care se zbate tara nu a dus si la diminuarea productiei de bunuri culturale? Aceasta pare sa fi fost, in chip straniu,...
Gabriel Dimisianu
Starea culturii
Anul aproape incheiat ii ofera observatorului vietii de la noi cel putin un motiv de mare nedumerire: cum se face ca agravarea crizei economice in care se zbate tara nu a dus si la diminuarea productiei de bunuri culturale? Aceasta pare sa fi fost, in chip straniu, mai abundenta decat in anii dinainte si mai diversificata. Ma voi referi numai la domeniul literar, pe care-l cunosc mai bine. Din perspectiva mea, de comentator al literaturii la zi, am constatat cat de mult au tiparit anul acesta editurile, un numar impresionant de titluri de care lumea cititoare a putut sa ia act atat frecventand librariile, cat si Targurile si Saloanele de carte de la Bucuresti, Cluj, Oradea, Constanta si din alte orase mari. Si am mai remarcat un lucru: ponderea literaturii de consum, lesne vandabila, a scazut, fata de primii ani postdecembristi, cand sufocase piata, cedand acum intaietatea publicarii literaturii bune, romanesti si straine, contemporane si clasice. Se ivesc alte intrebari: cum fac editurile de pot tipari, in conditiile deprecierii accelerate a economiei, daca nu chiar ale indreptarii spre colaps, atat de multe carti de valoare, grafic din ce in ce mai bine prezentate, in tiraje nu prea mari, ce e drept, si la preturi destul de piperate, dar cum de le tiparesc totusi, reusind sa le si vanda?
Nu am o explicatie pentru aceasta frapanta discordanta dintre adancirea crizei economice si relativa prosperitate de pe piata cartii, dar ce stiu sigur e ca aceasta prosperitate relativa este asigurata prin sacrifici
