Doar jurnalistii care semneaza un protocol de colaborare cu Armata vor fi primiti pe poarta unitatii. "Tratatul" ii obliga pe acestia sa urmeze niste cursuri de familiarizare cu problematica militara. pentru obtinerea de informatii, ziaristul trebuie sa faca o cerere cu cel putin trei zile inainte. Dupa decembrie '89, Armata a fost nevoita sa arboreze steagul transparentei in relatiile cu presa. Totul a mers cum a mers, pentru o perioada, dupa care institutia militara s-a hotarit sa "puna ordine" si in acest sector. Fiindca ordinul nu se discuta, ci se executa, Garnizoana Galati, care a primit de la centru un protocol in care relatia presa-armata este "bine" batuta in cuie, l-a remis ziarelor din oras, cu precizarea ca ziarele care refuza sa semneze acest act nu vor mai primi nici o informatie referitoare la institutia militara. Cum un protocol se incheie in urma unei intelegeri intre parti, iar ziaristii nu au fost in nici un fel consultati la redactarea textului, actul respectiv e mai degraba un ordin remis presei. In plus, el contine o serie de prevederi absolut stranii, menite nu sa faciliteze, ci sa ingreueze colaborarea dintre gazetari si institutia militara. Printre prevederile protocolului se numara si una privitoare la modul in care trebuie sa soliciti o informatie. Aici se spune ca "orice solicitare privind o anumita problema de interes public din domeniul apararii va fi facuta in scris si transmisa Compartimentului de Relatii Publice cu cel putin 3-5 zile inainte". Cu alte cuvinte, daca, de exemplu, se intimpla ca vreun soldat sa se sinucida, ziaristul trebuie ori sa anticipeze acest lucru si sa se posteze frumos cu trei zile inaintea Garnizoanei cu cererea in mina, ori sa astepte pina cind stirea devine prea veche pentru a fi publicata intr-un cotidian. Ghidusiile din protocolul de capatii al oricarui jurnalist continua in capitolul intitulat sugestiv "ob