Declaratia-i Universala, drepturile nu-s. Lumea intreaga a sarbatorit, la 10 decembrie, 50 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (mai jos, Dudo). Cuvantul "Universal" trebuia sa apara cu necesitate in titlu, daca fie si numai o jumatate de francez a participat la redactar...

Declaratia-i Universala, drepturile nu-s

Lumea intreaga a sarbatorit, la 10 decembrie, 50 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (mai jos, Dudo). Cuvantul "Universal" trebuia sa apara cu necesitate in titlu, daca fie si numai o jumatate de francez a participat la redactarea documentului. Titlul ar fi putut fi "Declaratia Drepturilor Omului Universal" sau "Declaratia Drepturilor Universale ale Omului". Pina la urma, a ramas Dudo. Asta induce oricum ideea de Univers, desi, in Universul asa cum il cunoastem deocamdata si daca exceptam o planeta minuscula (Pamint), notiunea de drept nu-si gaseste nici un sens. Ideea de drept apare putin dupa ce apare fiinta numita om, iar pentru asta trebuie sa ne rezumam la o singura planeta din Univers, dar intre aniversarea a 50 de ani de la adoptarea Dudo si durata istorica a existentei omului, a statului si a dreptului sint diferente cam mari. Asta e un fel de a spune ca Dudo are si ea stramosi, printre care ar putea fi amintit Spinoza, cind vorbeste despre "dreptul natural". Pe scurt, dreptul natural inseamna ca toate nevoile pe care le am implica si dreptul meu natural de a mi le satisface. Mi-e foame - caut ceva care sa-mi astimpere foamea; mi-e sete - ma duc imediat sa beau apa; mi-e frig - ma retrag unde-i caldura; mi-e cald - ma duc spre racoare s.a.m.d. Problemele apar, fireste, instantaneu. Exercitarea dreptului meu natural nu trebuie sa impiedice exercitarea dreptului natural al altei persoane. Mai recent, apar limitari ale dreptului natural si prin protejarea dreptului ciin