De opt ani, reforma este un deziderat general al Romaniei. Din cele patru guverne, cite a avut tara pina la Radu Vasile, primul, condus de Petre Roman, nu a avut habar de ce ar fi trebuit sa faca pentru restructurarea economiei pe principii de piata, reusind doar sa aduca haos. Al doilea, guvernul Stolojan, nu a avut mandat sa o faca. Dintre celelalte doua, guvernul Vacaroiu nu a vrut restructurarea economiei, iar Ciorbea, desi a fost plin de intentii bune, nu a reusit. Guvernul Radu Vasile a fost creditat, inca de la preluarea mandatului, ca fiind una dintre dintre ultimele posibilitati de a scoate Romania din criza. Cel putin asa declarau, la vremea investirii guvernului Vasile, reprezentantii partidelor coalitiei guvernamentale. Tot ei declarau ca depasirea crizei are si o conditie: realizarea reformei, obstacolul care nu a fost depasit de nici un alt premier. Acum, Radu Vasile pare hotarit sa isi ia rolul de reformist in serios. Insa, sincronizindu-se cu clasicele etape preliminare ale reformei la romani, declaratiile, au aparut si dificultatile. Venind atit din interiorul coalitiei cit si din afara, acestea ameninta sa pastreze Romania, pentru citeva decenii, in postura de esec exemplar al modernizarii. Aceasta, cu atit mai mult cu cit diferentierile fata de prosperele tari vecine se vor adinci pina intr-acolo incit vor deveni irecuperabile. Daca nu cumva deja sint. Obstacolele reformei Coalitia insasi: Pentru coalitie, reforma are culoare politica. Constiente, fiecare in parte, ca supravietiurea politica pe termen mediu este asigurata doar de reusita reformei, partidele coalitiei vor incerca sa traga cit mai mult din succese in gradina proprie si sa plaseze esecurile in spatele colegilor de guvernare. In aceeasi masura, ele stiu ca nu pot reusi sa se salveze decit pastrind unitatea. Principala amenintare a echilibrului aliantei este vechiul conflict care opune