Familia Gaitan sta inghesuita in doua camere, in conditii greu de imaginat. Mama copiilor isi aduce aminte ca anul trecut de Craciun le-a facut copiilor o ciorba "extraordinara" dintr-un kilogram de oase afumate si trei kilograme de cartofi, cumparate din banii cistigati de micuti cu colinda. Statisticile spun ca 40% din populatia Romaniei traieste sub pragul saraciei, insa cu greu poate fi gasit un calificativ care sa ofere o imagine cit de cit exacta despre ce inseamna viata familiei Gaitan. In apartamentul cu doua camere aflat in blocul V4 de pe strada Prieteniei locuiesc, in conditii greu de imaginat, 17 suflete. Pina ajungi in apartamentul de sub "streasina" blocului ai de strabatut o casa a scarilor incarcata de miresme de cozonaci, fripturi si sarmale pe care gospodarii, mai bogati sau mai saraci, se straduie sa le pregateasca pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Ajuns la usa Gaitanilor te dezmeticesti deodata si uiti de Mos Craciun si de brazi impodobiti. Atmosfera dezolanta a apartamentului te face sa te infasori mai strins in haine. Intuneric, frig, gindaci, vreo sase copii desculti si dezbracati pe podelele goale, miros de saracie. Din tavanul coscovit picura incet, in oalele asezate pe podea, zapada pe care soarele o topeste pe bloc. "Din 1992 nu am mai gasit de lucru. Am lucrat 22 de ani in Baza 7, dupa aceea 6 ani la IGO, am fost si zilier. De cind m-am imbolnavit de apa la plamini nu mai vrea nimeni sa-mi dea de lucru. Imi vine sa innebunesc cind imi culc seara copiii flaminzi", spune Mihai, tatal celor 12 copii si bunicul altor trei care se inghesuie in cele doua camere mucede. Jenati de saracia pe care nu au cum sa o ascunda, Mihai si Dorica isi amintesc de vremuri mai bune. "Am stat la patru camere, pe bulevard, ce vremuri! Ce e drept aveam copii mai putini, dar din salariul lui barbatu-meu reuseam sa traim omeneste. Eu nu am lucrat niciodata, am c