Nu poti da jos un regim totalitar prin varsare de singe si mai apoi sa construiesti o economie de piata si o democratie in liniste si cu pasi de dans. 1999 are toate sansele sa devina anul inceputului. Anul desprinderii definitive de trecut. Anul junglei. Mizerie extrema, populism desantat, politicianism de cea mai joasa speta, goana dupa profit la limita legalitatii bine chibzuit in laboaratoarele puterii si al clasei politice, nationalism si extremism imbibate de coruptie si in consens tacit cu democratii de parada, ratati de cariera imbulzindu-se fie pe treptele puterii, fie in saloanele spitalelor si cimitirelor anomime. Mortii lui decembrie '89 vor fi razbunati pervers. Libertatea pe care au visat-o dindu-si duhul se va dovedi la fel de falsa precum e ideea conform careia comunismul ar fi fost opusul democratiei. Va fi bine insa pentru cei care mai au bani, inteligenta si putere de munca, pentru cei care n-au apucat sa creada in prostiile si miciunile debitate de politicieni in ultimii noua ani, pentru cei obisnuiti sa traiasca in mizerie morala, pentru cei cocotati pe meterezele anarhiei si pentru cei care au apucat sa innebuneasca. Si totul pentru ca 1999 nu mai poate rezista. Nu mai e timp de pierdut. Anul 1999 are toate sansele sa devina anul in care nimeni si nimic nu-si va mai gasi locul si toate si toti vor alerga disperati sau in triumf, dar la fel de nesiguri si hrapareti dupa o noua identitate. De ce, probabil, toate acestea? Pentru ca Emil Constantinescu va deveni tot mai evident un figurant tragic, pentru ca Radu Vasile, acest "fanariot" de moda noua, va fi ajutat sa ramina prim-ministru, pentru ca Ion Iliescu va deveni senil dar va conduce in continuare PDSR-ul, pentru ca Vadim Tudor e nebun si pentru ca partidele nostre politice sint pepiniere de imbecili, oportunisti si mediocritati in stare sa se conserve, chiar cu riscul de a o face in puscarie.