Stimată redacţie,

fatalitate! Numărul 305 al revistei dumneavoastră m-a surprins la o vîrstă ­ 20 de ani ­ ce mă include (tehnic vorbind) în generaţia "PRO şi CONTRA". Problema apare însă la conjuncţia "şi" pe care mulţi o pronunţă cu caractere mai mici ­ aşa cum o scrieţi şi dvs. în titlu. O "generaţie proşicontra" ar fi cea mai banală din cîte au existat în istorie. Am putea spune chiar că e vorba de o tautologie. La noi însă "generaţia tînără" este o fosforescenţă opacă. Este o generaţie-oximoron. Dar să nu confundăm blocul de marmură cu opera de artă...

"Futilitate" spune traducătoarea. Şi toţi spectatorii aflaţi în sala Cinematecii Române rîd în hohote. Cum este posibilă atîta vulgaritate? Majoritatea erau studenţi. Faptul că se aflau acolo, la un film nu tocmai facil ("Pavilionul 6") reprezenta deja o selecţie. Şi totuşi rîdeau. Actorii, indiferenţi, şi-au văzut mai departe de rolurile lor. Plus. Tineri veniţi la Ateneu îmbrăcaţi "back-street-boys", purtîndu-se "je m'en fiche-ist"; domnişoarele care dintr-un exces de carismă mestecă chewing-gum necontenit ş.a.m.d.

Sînt toţi aceştia din generaţia PRO sau CONTRA ? Amănunte. Nostalgii interbelice? Poate... În nici un caz însă nostalgia "Centralului" sebastianesc cu tineri pendulînd între excese de bravură şi tresăriri de frică ce trădează "amintirea recentă a closetului în care îşi aprindeau pe ascuns ţigările". Aşa cum spunea directorul (fondator) al acestei reviste, cel mai greu este să demonstrezi evidenţa. Cum aş putea să demonstrez că înseşi denumirile ­ "generaţie PRO", "generaţie CONTRA" ­ sînt de un ridicol pe care vă rog să-l augmentaţi dvs. cum ştiţi mai bine? Cum să dovedesc că acest... Andrei Gheorghe (că nu pot să-i spun altfel) este de un prost gust absolut (bravo domnule Ghiu!)? Prin ce metodă să fac lumea, domnule Cosaşu, să simtă nu doar "nodul în gît", ci şi pielea