Impozitaxaccize. Cind Ilie Moromete isi pune intreaga imaginatie in functiune pentru a nu plati sau a amina cit mai mult sa plateasca "fonciirea", cititorul de literatura romana, de obicei fiu sau nepot de taran, il admira si face din respectivul personaj un model subconstient. Cu toate ace...
Impozitaxaccize
Cind Ilie Moromete isi pune intreaga imaginatie in functiune pentru a nu plati sau a amina cit mai mult sa plateasca "fonciirea", cititorul de literatura romana, de obicei fiu sau nepot de taran, il admira si face din respectivul personaj un model subconstient. Cu toate acestea, neplata impozitului nu este o valoare a societatii democratice si, prin urmare, nici micul evazionist un cetatean model. Modele nu sint, fireste, nici marii evazionisti, din natura sau din literatura, dar cazul semnalat la inceput, prin admiratia pe care o stirneste, capata valoare de simptom pentru societatea romaneasca de totdeauna. Undeva, in contractul social, intre cetatean si stat, trebuie sa fi intervenit cindva o prima triserie a uneia din parti si asta a dus la autorizarea reciproca a triseriei. In comunism se ajunsese chiar la o faza foarte perversa: cica impozitele fusesera desfiintate si atunci nu mai puteai trisa decit in contractul de munca. Asa a aparut zicala: "Noi ne facem ca muncim si ei (adica statul) se prefac ca ne platesc".
In anul care abia incepu, statul roman se pare ca se afla cu spatele la zid in fata creditorilor lui externi si, ca sa scape cu viata, are nevoie de sprijinul ferm al cetateanului. A si trecut la fapte, de altfel, reasezind, marind sau chiar inventind noi impozite. (De fapt, n-a inventat nimic, a copiat de la state mai "avansate" in tehnica jupuirii cetateanului). Dar cit sprijin sa speri de la un partener cu care pina azi te-ai tot trisat? Vom trai si vom vedea.
Cert este ca in logica lui disperata, s
