Citind Călătoria Feliciei, ultimul roman al scriitorului irlandez William Trevor, recent apărut la Editura Univers în traducerea impecabilă a lui Virgil Stanciu, am avut în mai multe rânduri impresia (desi s-ar putea să gresesc) că drumul eroinei lui Trevor îl reface pe cel al unui alt personaj literar, care "si-a împrumutat" numele celui mai citit roman al lui Thomas Hardy: Tess of the D^Urbervilles. Desigur că sumbra atmosferă victoriană si multimea de semne ale predestinării au dispărut, cum de asemenea au dispărut lirismul si ritmurile prozei lui Hardy, în continuă rezonantă cu marile cicluri cosmice. William Trevor nu are timp sau, altfel spus, nu operează cu aceeasi unitate de timp ca Hardy. El are în mână o cameră de luat vederi, cu care pare a decupa imagini din realitate. Cadrul lor îl constituie relieful industrial, caracteristic nordului Angliei, pentru că de peisaj natural nu mai poate fi vorba. Natura nu mai dictează aici, din moment ce "relieful primordial al tinutului se pierde sub povara aceasta a ambitiei umane, personalitatea naturală îi este sufocată, contururile sterse". Străvechii piloni ai "templului păgân" de la Stonehenge, decorul scenei finale din Tess, au devenit "cosuri înalte si urâte" de fabrici, "turnuri" ce "apără un străvechi imperiu al otelului si puterii" (p. 35). Fundalul sonor e compus din zgomotul autostrăzilor, din muzica si frânturile de conversatii ce răzbat de prin "pub"-uri. Si din sunetul profund, omniprezent, asemeni fâsâitului unei benzi magnetice: acela al disperării, al teribilei, inimaginabilei disperări mute a oamenilor străzii.
Un bun comun al celor două eroine (Tess a lui Hardy si Felicia lui WilliamTrevor) rămâne felul în care e construit personajul, în special aura de inocentă care îl învăluie. La Hardy, intentia plasării eroinei în această lumină transpare din însusi subtitlul cărtii (A Pure Woman). L
