Meditatii la limba maternă
La începutul secolului XIX, limbajul saloanelor se îmbogăteste cu două noutăti numite gripă si angină, cuvinte pe care numai cîtiva alesi le cunosc. Alături de acestea, lumea cultivată se delectează folosind si o metaforă atrăgătoare, desi mult mai putin enigmatică decît gripa: "le pays du tendre". Toti stiu că e vorba de dragoste. Dar a ti-o reprezenta geografic - ca o hartă, ca o tară unde unii se simt bine, iar altii inconfortabil, unii se simt îndrăzneti, iar altii sfiosi, unde unii se orientează destul de usor, iar altii se rătăcesc si mai usor, unde unii rămîn prizonieri, de bunăvoie, în centru, iar altii, de nevoie, la granită - e, pe la 1810, un semn sigur că esti în pas cu timpul.
Saloanele cu pricina sînt cele descrise de Tolstoi în Război si pace, roman aproape bilingv, în care franceza îsi revendică teritoriul cînd abstract, cînd concret al dragostei. În toiul luptelor cu Napoleon, cînd nu mai e patriotic să vorbesti frantuzeste, iar printii rusi iau, în pripă, meditatii la limba maternă, doamnele sînt din cînd în cînd cuprinse de disperare: cum să spui, de pildă tomber amoureuse în limba rusă? În ciuda interdictiei "morale" de a vorbi în limba armatei dusmane, contesele, contii, printii si printesele Rusiei cad în greseală cel putin o dată la două replici. (În paranteză fie spus, Război si pace are, din punct de vedere lingvistic, o soartă ciudată: e limpede că, datorită permanentului joc cu franceza nu poate fi savurat decît de vorbitorii de franceză, cu exceptia francezilor însisi, pentru care, în traducere, bilingvismul se anulează, termenul de contrast nemaiexistînd ).
Meditatii la limbi străine
Nu de putine ori declaratia de dragoste ori discutiile pe temă se fac, în romanul modern, într-o limbă străină, ca pentru a confirma că dragostea e "altă tară". Toate mamele din Război si pace stiu că "L
