Privit pe fereastră, anul cel nou, cel mai înghesuit din viata contemporanilor, căci stă pe muchia mileniului, pare destul de asemănător cu cel care tocmai a trecut - cel putin asa cum se anuntă. De la geam, vezi un ins căzut pe gheată, cum se readună cu dificultate, pe când la televizor, unde au revenit cuvenitele programe, un tip neconventional înjunghie, cu indiferenta obisnuintei, o superbă nimfetă despuiată ce se desfăta sub dus, cu nesăbuitul sentiment de sigurantă al oricărei persoane la ea acasă.
Pe masă, ultima gazetă a anului defunct oferă calcularea noului impozit pe proprietate ce indică tuturor psoesorilor de spatii locuibile necesitatea inexorabilă de a afla repede noi si substantiale surse de venituri, bineînteles nu pe măsura clasicelor salarii si recalculatelor pensii. Dracul nu e însă chiar atât de negru: pentru o bicicletă uitată în pod plătitorul va scoate din buzunar doar nouă mii de lei si nici un ban pentru alte mijloace adiacente de circulatie precum trotinetele, tricicletele, patinele cu rotile. Se impozează scaunele din cârciumi, dar nu si cele de acasă, necum taburetele.
Întelept, legiuitorul a lăsat ceva si urmasului său, care-l va completa fericit. Recentul sistem de impozitare pe proprietate îndeamnă, asadar, la trecerea fără sovăială la un venit lunar de măcar trei sute de dolari, din care circa o sută ar putea, eventual, rămâne la discretia bunului cetătean. Lacomii revendicatori de imobile, nepoti ai unor exploatatori pe care cu sârg regimul comunist i-a băgat sub pământ - despre morti numai de bine? - vor primi, după cum sună legea, chirii reprezentând o oarecare câtime din noul impozit pe proprietate. Reforma o cere neapărat si va fi contributia lor la societatea care se clădeste, liberală la mansardă, pe solide temelii comuniste.
Există o dreptate pe lumea asta? La televizor, alt asasin se agită în fata unui
