Romania e o tara rotunda. Au si geografia si geometria rolul lor in destinul unei natiuni. Rotunda fiind, n-o poti apuca de undeva anume. Se sustrage "ciupelii". O poti injura, ii poti da peste cap interesele, dar n-o poti viola pur si simplu. Greseala nationalistilor nostri de ieri si de azi e ca vad in Romania o tirfa cu tite mari si cu fund proeminent. Pasionali nemernici, o vor doar pentru a-si satisface pofta lor perversa. De aceea nationalismul e o boala. Boala celor care-si satisfac plenar complexele pe seama comunitatii in care se intimpla sa traiasca. Numai ca Romania e rotunda, are ceva dintr-o batrina obeza, coscovita de rele si necazuri. Nu-i mai da mina sa se fitiie, sa faca ochi dulci si sa cada la pat cu orice maniac. In mintea lui Vadim, Rona Hartner e un fel de Romanie, o tirfa cu care inca n-a apucat sa se culce. Dar nici Vadim, nici Rona Hartner n-au nici o legatura cu Romania. Intilnindu-se, sau pusi sa se intilneasca, si-au dat mina pentru a ne arata ce nu putem fi niciodata. Nici nesimtiti, nebuni si profitori ordinari, dar nici genuini, seducatori si slabi de inger. Sintem mediocri, in sensul cel mai neutru cu putinta al termenului. Adica rotunzi. Pentru ca, in geometria sociala, cercul e simbolul mediocritatii. Nu seducem, dar nici nu murim de foame. Nici nu intram in istorie, dar nici nu iesim din ea. Sintem tot timpul la mijloc. Vadim Tudor a facut greseala, de altfel lesne de anticipat, de a-si impinge mizeria interioara la limita sublimului. Exact acolo unde nu mai au acces decit nebunii irecuperabili. Adica cei care fac nucleul dur al liderului PRM. Ce depaseste acest procent malefic e o masa de nevinovati, frustrati si buimaciti de o tranzitie inca fara sens. Adica cei care mai pot vedea in Rona Hartner propriul lor copil sau om de suflet, la care tin in felul lor. Acestora le-a dat Vadim Tudor proba indoielii si neincrederii in alternat