Inepuizabilul taranist Vasile Lupu isi da duhul de vreo doi ani incercind sa ne convinga ca CDR, recte PNT-CD, a cistigat alegerile, dar n-a cistigat puterea. Pe un plan mai inalt, presedintele Emil Constantinescu repeta figura. Din motive diferite, ambii, pentru a-i lua doar pe cei doi, isi justifica astfel prestatia tot mai gaunoasa si mai impopulara. Spirite subtiri, dedicate cindva trup si suflet alternativei la regimul Iliescu, pe care ne-o oferise CDR, am luat de bune justificarile de acest gen vituperind in continuare asupra nemerniciei oculte a fostei puteri. Greseala fatala! Si CDR si aliatii sai au luat puterea de mult. Si-au facut terci din ea, un terci din care, prin fermentare, s-au decantat incetul cu incetul trei licori politice: demagogi drapati cu frazeologii justitiare, antireformisti de sorginte conservator-nationalista si afaceristi la limita coruptiei politico-economice. Sa le luam pe rind. In prima categorie s-au recrutat, in general, cei care, fara a avea ceva anume de spus, dar traind frustrari mai vechi sau mai noi, au gasit in politica o ocupatie profitabila din punct de vedere cel putin simbolic. Le place sa fie vazuti, ascultati si mai ales aclamati de oamenii de rind. Politica e pentru ei cea mai nimerita scena publica pe care sa-si consume inclinatiile narcisiace. Pentru aceasta sint capabili de orice compromis. Singurul lucru permis e acela de a clama in permanenta idealuri moralist-justitiare. Sint cei care ies in fata, fiind cei mai vizibili in presa si in adunarile publice. Desi nu sint majoritari, ei dau nota actualei puteri, controlindu-i in general discursul si imaginea publica. A doua mare categorie, antireformistii de sorginte nationalist-conservatoare, este mult mai discreta. Ii gasesti pe la "colturile" partidelor, isi camufleaza antireformismul, macar atit cit li se cere, in fraze si discursuri paseiste si cu acccente moral-r