(simplă anexă)

Avînd, - după cum notează, - si o ascendentă armeană si germană, amestec exploziv, clujeanul N. Balotă m-a impresionat încă de la început, în anii ^50, cu intelectul său colosal. Un umanist frenetic si-un catolic fervent, oarecum pedant, care, pe mine, ca regătean si ortodox, drept să spun mă călca pe nervi uneori... Îl cunoscusem prin amicii mei bucurestenizati de la Cercul din Sibiu,... Negoitescu, Doinas, I.D. Sârbu,... În foarte scurt timp, în ciuda diferentelor, sau tocmai datorită lor, aveam să mă înteleg perfect cu "papistasul". Mai era si ceva la mijloc: si unuia si altuia "îi plăcea femeia". Sau, cum spune Balotă însusi, "adora, venera Femeia", nu stiu dacă citez exact. Fapt e că, deseori, lăsam la o parte duelul nostru teoretic si vorbeam "despre muieri", cum zice el ardeleneste. Adevărul e că amîndoi frecventam un mediu de,... nu spun, dar se întelege... înaintea căruia amîndoi fuseserăm taxati de "auxiliari". Tin minte că Gary Sârbu, cu ironia lui grea de miner abia iesit la suprafată, ne făcea "gagicari", într-o lume rafinată de umbroase lunecări. De unde ne iesise în societate o faimă gresită. Da^ noi, nu ziceam nimic, fiind prea de tot buni fii ai Naturii. Asa se explică desele mele aparitii în Caietul albastru, de curînd publicat, îmbogătind literatura română de azi. În notele amintite, cel mai des apare Ion Negoitescu, a cărui existentă savuroasă umple paginile cărtii. El, care cel dintîi vorbea cu atît umor despre conditia sa libertină, cu atîtea consecinte pentru el si ceilalti si în general pentru lumea estetică a Bucurestiului. Cel mai bine ne simteam în prezenta lui, - Balotă si cu subsemnatul. Din perioada aceea mi se si trage numele de Costăchel pomenit în Caiet, nemaiîntîlnit de cititori, legat de aceiasi ani ^50, în care exist si eu în însemnările clujanului asezat acum pe treapta cea mai de sus a literaturii