Există unele creatii pilduitoare pentru popoarele ce le-au produs, în măsură a le aproxima destinul. Odiseea pentru neamul de navigatori al grecilor, Eneida pentru poporul de cîrmuitori al romanilor, Robinson Crusoe pentru cel cu impulsuri de civilizatori al englezilor etc. Care ar fi o asemenea creatie emblematică pentru noi, românii? Miorita? Fără a se deroba de la aprecierea ca atare a celebrei balade, Sergiu Pavel Dan propune o alternativă si anume Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creangă, "istoria fabuloasă a confruntării dintre legitimitate si uzurpare". Punct de vedere interesant, întrucît ne dăm seama că o multitudine de realităti ale istoriei, mai cu seamă contemporane, pot fi puse în relatie cu "tîlcul alegoric al acestei izvodiri feerice", "de la raptul unor teritorii locuite de români ori sechestrarea averilor, marginalizarea si lichidarea fizică a fostilor pînă la refuzul urmasilor, reformati de nevoie, ai agentilor marelui frate de la răsărit de a restitui ceea ce au capturat prin abuz, ei si înaintasii lor". Spînul lui Creangă este si "strămosul literar al ahtiatilor de putere cu orice pret, din Decembrie ^89". Jurămîntul pretins de vicleanul ipochimen lui Harap Alb ("Si atîta vreme ai a mă sluji pînă îi muri si iar îi învia") sugerează "pariul" cu eternitatea al "emanatilor" nostri, care, simtindu-si interesele amenintate, "s-au dat de ceasul mortii pentru a bate în cuie forma de guvernămînt socotită a le fi prielnică". Formă de guvernămînt care e, desigur, republica, ce consfinteste dictatul stalinist din 30 decembrie 1947, plus alte aspecte ale regimului totalitar: "componentii constituantei lui Iorgovan si-au scuipat în palme si, cu o hărnicie incredibilă (în comparatie cu ritmul de melc al prestatiei parlamentarilor de astăzi), ne-au pricopsit cu faimoasa Constitutie care ocroteste dar nu garantează dreptul de proprietate". Ce contează