Dana Grigorcea este elevă în clasa a XII-a a liceului german Hermann Oberth. În urma unui concurs, a cîstigat o bursă de studii din partea Fundatiei Youth For Understanding (YFU), petrecînd un an în Germania unde a urmat liceul din orasul Oldenburg. Cît a stat aici, a fost găzduită de o familie din localitate, - "părinti de adoptie", - vreme de un an. La invitatia gazdelor, în primăvara lui 1997, autoarea rîndurilor de mai jos a făcut o excursie în Israel, notîndu-si impresiile într-un jurnal de călătorie.
Este o fată puternică, înaltă, avînd aspectul unei schioare de anvergură. Sinceră, directă, plină de umor, prinde si scrie tot ce aude si ce vede cu multă spontaneitate si cu un talent înnăscut. Ne aflăm, cert, înaintea unei autentice prozatoare, al cărei debut, vertiginos (18 ani), vesteste fără îndoială o personalitate.
Constantin Toiu
...La zidul plîngerii, cu batic pe cap, m-am rugat pentru prima dată cu voce tare, fără să mă simt superficială. Cu fruntea pe pietrele reci, avînd soarele în spate, m-am putut sustrage cîntecelor de păsări si vaietelor credincioaselor. M-am rugat si am pus un biletel între pietrele zidului. M-am îndepărtat de zid si am văzut niste tinere mergînd nervos spre zid. Cîtă căintă, cîtă credintă! Ce tineri minunati sînt cei ce cred!
Pe scara care duce de la zidul plângerii la ulitele arăbesti, s-au întâlnit doi copii evrei, de vreo 10-12 ani, înalti si slăbuti, cu perciuni si chipii, cu patru copii arabi creoli si grăsuni. Când au trecut unii pe lângă altii, unul a "strecurat" un ghiont usor în tabăra adversă...
Trecem pe strădutele arăbesti, unde am mâncat stafide si curmale de la aproape toate tarabele. Aud: "Dana, how are you?". Cum de-mi tin minte numele? Vati se gândeste dacă să mă vândă unui arab, care a oferit 150 de cămile pe mine, sau unui soldat israelian, care vrea
